Prezenţa – parte a vindecării noastre

Prezenţa – parte a vindecării noastre

A fi prezent este poate cea mai eficientă trăire care permite împământarea. Un Ego prea puternic structurat poate denatura Sinele omului de la mersul său firesc, natural, pe calea evoluţiei. Prezenţa nu este o stare a firii care poate fi trăită doar de maeștri spirituali, călugări, anumite persoane cu abilități speciale. Da, ea necesită o voință și o practică și numeroase conștientizări că ESTE VITAL ca noi să ne reamintim cine suntem cu adevărat, care este Calea si unde putem auzi Adevărul. Ea este o stare naturală, dată spre a fi trăită oricărui suflet venit pe pământ. 

Prezenţa, starea de linişte și de pace care o precede, înseamnă că putem fi noi înșine în conexiune cu ceea ce ne înconjoară și nu separați de ea. Prezenţa ne reaminteşte că suntem pe pământ pentru a învăța și a dărui. Ne spune că suntem UNA cu ceea ce este în noi și în jurul nostru: pornind de la celulele și organele noastre spre toate formele vii care respiră viața, alături de noi. Putem trăi prezenţa nu numai când medităm, ori ne rugăm, ci și când facem lucruri și activități uzuale, pe care le considerăm, de multe ori, ca fiind inferioare. Este un act divin și să coasem un nasture, să spălăm vasele, să îngrijim frunzele unei plante, să măturăm, să ne plimbăm, să contemplăm răsăritul, ori apusul soarelui, să ne bucurăm de culoarea unei flori și de zâmbetul unui copil. De multe ori, căutând lucruri mari, mărețe, care să ne schimbe viețile, le uităm pe cele aparent mici, care pot trasa direcția spre cele majore, care vin la timpul și momentul potrivit pentru a ne trasa destinele. 

Prezenţa nu înseamnă  a cataloga lucrurile în mici si mari, unele in afara noastră, altele în interiorul nostru. Soarele luminează nu numai cerul, ci și interiorul fluidelor noastre. Viața este o regasire a tuturor elementelor din natură, reînviate în fiecare om atunci când acesta devine conștient de unicitatea sa. 

Un om prezent este un om luminos, cu capacitatea de a se bucura pentru lucruri aparent nesemnificative. Ceea ce poate părea banal pentru un om obișnuit, care poate trece pe lângă zeci de prilejuri de a zâmbi, un om prezent observă. Și nu numai observă, ci și trăiește, simte, creează. 

Noi suntem creatori ai unor lumi noi, doar dacă atenţia noastră include clipa în care inspirăm, expirăm și simțim bătaia propriei inimi la unison cu celelalte bătăi şi simțiri ale întregii Creații.