Despre atacul energetic provocat de noi înşine

Despre atacul energetic provocat de noi înşine

Ceea ce un om numeşte atac energetic este, în cele mai multe cazuri, o scurgere a energiei vitale cauzată de propria conduită, etică morală divină. Se poate spune că omul devine propriul atacator energetic, de câte ori încalcă legi divine mai mult sau mai puţin subtile.

Noi pierdem energie de cîte ori ne certăm, suntem în contrarietate, judecăm, invidiem, gîndim negativ, minţim, urîm sau duşmănim. Efectele acestor stări sunt ruşinea, vinovăţia, frica, îngrijorarea, necredinţa, iluzia, ataşamentul, lipsa de discernământ. Ceea ce numim păcate sunt scurgeri de energie, care pot provoca boli, suferinţă, accidente. Acestea sunt ca nişte supape de protecţie, care menţin echilibrul energiilor subtile. Altfel spus, culegi ceea ce semeni,  atragi energia propriilor acţiuni şi activezi forţe ale întunericului, sau luminii, care au un drept divin asupra vieţii tale.

Atunci cînd îşi corectează propria conduită/etică în faţa vieţii, asupra Divinităţii, un om devine mai energic, iar starea lui de sănătate se îmbunătăţeşte considerabil.

Nimic nu te vatamă mai mult decat propria alegere, propriile acţiuni. Poţi fi inconjurat de demoni şi sta senin, cu o stare launtrică de bucurie interioară. Aceşti demoni sunt ca niste baloane care pot fi umflate doar cînd le dai viaţă prin propriile slăbiciuni.

Aşadar, nu te certa, nu fi contrar altuia, nu critica, judeca, bîrfi, nu invidia sau urâ, nu duşmăni, nu fi neiertator. Fii blând, milostiv, iertator, înţelegător, politicos şi gata de a ajuta, iar atunci starea ta de sănătate va fi mult mai bună, iar liniştea sufletească va reveni.

Trăim într-o lume în care suspectăm mereu că suntem atacaţi energetic de către alţii, insă, în majoritatea cazurilor, noi ne facem rău conştient, sau nu. „Semănăm vânt, culegem furtună!” faţă de „orice bine pe care-l facem se întoarce la noi înzecit!”. Orgoliu şi rătăcire faţă de smerenie şi înţelepciune.