Despre misiunea de neam

Despre misiunea de neam

De mult timp am simţit că trăiesc într-o ţară cu o mare încărcătură spirituală. Dacă este ceva mai greşit privitor la neamul nostru este devalorizarea. Acea nemulţumire că nu suntem buni de nimic, că suntem la coada listei. Astrologii ne spun că ţara noastră se află într-o perioadă in care Nodul lunar este în Săgetător. Mai simplu spus, pe înţelesul tuturor, destinul său este unul spiritual. Suntem condamnati să ne sfinţim. Raportat la o ţară este mai greu să-mi fac o imagine de ansambu, dar in astrograma unui om se spune că dacă acesta are Nodul Nord in Sagetator destinul său este proiectat pe căutarea asiduă a lui Dumnezeu, cu toată suflarea.

Cu siguranţă, misiunile se dau, dar ele pot fi si irosite, lucru care poate duce la întîrzierea misiunii, la ingreunarea ei sau chiar la pierderea şi căderea în anonimat sumbru. Nimic nu este mai rău in lumea divină decît să-ţi iroseşti misiunea. Este ca şi cum ai primi niste calităţi, nişte daruri, iar tu esti prea leneş, prea ignorant, ori prea rătăcit cu alte priorităţi pentru a le băga in seamă. Căderea este de undeva de sus, căci şi asteptările sunt mari.

Această pandemie care se lasă cu botniţe şi izolari ne reaminteşte de misiunea noastră, ca neam ales pentru a avea o misiune. Pentru a o îndeplini, este nevoie de căinţă, sacrificiu, credinţă, iertare şi iubire. Cam tot ce include religia noastră, care ne-a trasat paşii pregătitori, dar de care fugim constant, preferînd liniştea şi seninăntatea unor culturi orientale făcute pe alt calapod astrologic şi evolutiv. Căi diferite, scopuri asemănătoare. In plus, am betonat dogmele la fel ca pe biserici, in loc să le fluidizăm şi să curgem pe ele asemenea unor ape bogate in simţire şi duh.

Pentru a ne apropia de misiune trebuie să ne reamintim CINE SUNTEM, CU ADEVĂRAT, CE CĂUTĂM si CARE ESTE MISIUNEA NOASTRĂ. In linii mari, aceasta este scrijelită in locurile sacre care împânzesc această ţară, in cuvintele liturghiilor, în rîndurile Scripturii. La multe învăţături nu avem acces, pentru că se aşteaptă trezirea noastră si redobîndirea virtuţilor. Noi se cuvine să fim paşnici, blînzi, oneşti, supusi in fata legilor divine, dar si fermi în acţiune, in loc să fim răi, vicleni, duali, autoflagelanţi, nerecunoscători, neiubitori şi neiertători. Aceste caracteristici pe care le arătăm în prezent, sărind ca niste căţei înfometaţi unul la gîtul altuia ne indepărtează de misiunea noastră. Ne îndepărtează de acel „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” rostite ca piatră de temelie a credinţei noastre de Mântuitorul Iisus Hristos.

Să ne readucem aminte să facem din bisericile noastre biserici vii, cu suflare divină. Aceasta este misiunea noastră, nu aceea de a avea autostrăzi care să ne taie meridianele energetice, venele prin care curge aur spiritual. Ţara noastră este întrepătrunsă de rîuri de suflete care vor fi reunite într-o mare unică. Cu sau fără noi în peisaj.

Un mesaj al misiunii este să nu ne izolăm sufletele unul faţă de altul, căci izolaţi vom rămîne de Dumnezeu. Si tot mai neştiutori şi rătăciti de noi înşine.