Încălcarea liberului arbitru al copilului de către părinţi

Încălcarea liberului arbitru al copilului de către părinţi

Omul iubește cerând ceva la nesfârşit și uitând sau neavând de unde oferi. Cere ceva în schimb, mereu, de la partener, de la prieteni, familie, chiar și de la propriii copii. Este o condiţionare bolnăvicioasă, aproape inconștientă, definind un mod de viață. Condiţionarea iubirii este o încălcare a legilor divine.

Întâlnesc foarte mulți părinți care nutresc o astfel de iubire faţă de copiii lor. Ei nu iau in calcule, pentru inceput, cel mai important lucru, acela ca sunt doar niște îndrumători și că adevărații părinți sunt cei cerești, Mama și Tatăl tuturor copiilor trimiși pe pământ.. De asemenea, mai au rolul de a îngriji și sprijini educația copilului și de a invata, la randul lor, lecțiile predate de propriii copii. Când nu înțeleg asta, ei tind să aibă acea iubire inferioară, dezvoltând personalitatea copilului în funcție de convingerile și aspirațiile personale. 

În acest caz, ei sunt departe de a învăța ceva de la profesorii lor. Cand părintele nu are acea iubire divină, a sufletului conectat la puterea trăirii divine, el manifestă asupra copilului o iubire a dependenței, controlului, subjugarii. Un fel de “eu te-am făcut, eu te omor”. 

Mai târziu, conform acestei iubiri, părinții direcționează și calea copilului in viață. Vor ca el să fie în rândul lumii, să devină avocat, ori medic, sau farmacist. Însă atunci când harurile și darurile puse în copil se pot exprima cu mult mai bine prin activități ca tămăduitor de suflete (duhovnici, terapeuţi) ingrijitori de animale sau transmițători de mesaje cereşti prin scris, pictură, ori muzica se poate spune că părintele încalcă liberul arbitru al copilului. 

Titulatura de părinte nu o implică și pe cea de stăpân, ea înseamnă mai degrabă detaşare și observare a calităților propriului copil, care trebuie să se exprime conform programului și misiunii încredințate la venirea sa în şcoala pământeană. El este călăuzit cu grijă, cu atenție, de îngerii săi, de ghizii spirituali care au misiunea de a-l ocroti, îndruma. 

Mulți copii par a asculta tot timpul ceva, niște mesaje primite, ei sunt atenți și la alte lucruri pe care un părinte neștiutor le consideră ciudățenii, lucruri care “trebuiesc” pedepsite ori corectate potrivit propriei viziuni.

În plan energetic, spiritual, lucrurile se schimbă rapid, apar alte viziuni privitoare la muncă, la activități și la modul de a ne raporta la ele. Observand copiii cu atenție, putem observa mai bine, ca și adulți, direcția spre care ne indreptam. Atenția faţă de resurse, de pământ, grija faţă de plante, cultivarea lor, purificarea aerului, atmosferei printr-o viziune mai detaşată de materialism, mai luminoasă, lipsită de control, de competiție, toate acestea formează indicatori ai unor activități prezente și viitoare. 

Cunosc cazuri de persoane care au renuntat la munca în cadrul unor multinaţionale, ori bănci și fac în prezent ceva mult mai potrivit propriei chemări și necesități a pământului.

Unele dintre ele se înscriu în programe de voluntariat, în diverse asociaţii care sprijină persoanele în suferință, ori își fac propriile activități care au, în prim plan, binele celorlalți și al întregului pământ. 

Un părinte care se opune acestei noi viziuni, care nu înțelege limbajul propriului copil și care încalcă liberul arbitru al acestuia de a se exprima conform propriei misiuni primite poate avea mari neplăceri. 

El este avertizat prin tot felul de metode, apoi chiar prin afectiuni, accidente și alte lucruri care îi adancesc suferința.