Împământarea, forţa vieţii

Împământarea, forţa vieţii

Păşim cu tălpile pe pămant într-un proces al vieţii. Asemenea respiraţiei, atingerea pământului ne conectează la tot ce este viu. Acest proces se numeste împămîntare, forţa vieţii.

Suntem asemenea unui copac, cu rădacini, tulpina şi coroană, cu legătura pământului şi cu cea a cerului, deopotrivă.

Rădăcinile noastre sunt tălpile, de acolo primim seva pământului, forţa lui. Pământul este incarcat cu ioni negativi, care este cel mai puternic antoxidant. In plus, prin electromagnetismul său echilibrează energiile omului şi îi oferă vitalitate, sprijin, suport.

Este acel sentiment, de ACASĂ, când ai bine înfipte picioarele pe pământ şi îndrepţi ochii spre cer – casa temporară şi casa veşniciei strânse în acelaşi buchet, al armoniei şi păcii.

În prezent, omul modern, fugărit, manipulat, izbit din toate părţile de mercantilism, materialism şi competitie abia mai găseşte timp să respire. Contemplaţia îi este străină, la fel mulţumirea cea profundă a conexiunii cu energia vieţii.

Făptura noastră a devenit fragilă, asemenea unei flori smulsă din pămant şi aruncată într-un ghiveci cu pământ artificial, fără minerale.

Rădăcinile acestei plante sunt atat de fragile, atât de subţiri, incât omul nu mai simte conectare, doar durere, însingurare şi frici.

 

Un cercetator american, Clint Ober, a observat într-o zi, în timp ce stătea pe o bancă, că oamenii care treceau prin faţa sa aveau picioarele băgate în încălţăminte din cauciuc şi plastic, la fel cum erau şi ale sale. Atunci a făcut o paralelă cu prizele, cablurile electrice, care, pentru a fi izolate, sunt învelite în aceleaşi materiale, din plastic şi cauciuc.

Şi-a dat seama că tălpile oamenilor sunt izolate de electromagnetismul pământului şi nu mai pot primi aşa cum trebuie energia lui. Să fie asta una dintre cauzele majore ale oboselii, extenuării, tensiunii in exces? Cu siguranţă, da

Nu numai încălţămintea modernă este o cauză a slabei împământări, ci tot ce inseamnă indepartare de pământ. Locuim în clădiri etajate, bine izolate, construite din materiale care nu lasă energiile naturale să circule. Muncim în birouri inconjurate de fire, de cabluri cu energie artificială, privim monitoare fară de viaţă şi ne conectăm propria existenţă la a lor. Depindem de surse artificiale, le hrănim cu propriile frici legate de supravietuire. Ne deplasăm cu maşini şi cu alte mijloace de transport, care au avantajul vitezei, dar nu ne asigură contactul cu pământul şi magnetismul său.

Alte cercetări au arătat că rănile omului, congestiile, inflamaţiile sale interioare se vindecă mai uşor, mai repede, în contact cu electromagnetismul pământului. Sângele devine mai puţin vâscos, fluiditatea lui ajută ţesuturile, pielea, capilarele să se refacă mai rapid.

Pămîntul este şi cel mai valoros antioxidant. Căteva minute pe zi putem să ne luăm „o porţie” de antioxidanţi naturali păşind cu tălpile pe pămînt, ori ţinînd picioarele înfipte cît mai adînc în energia lui, pentru a ne primi de acolo seva vieţii.

Ca practicant de reflexoterapie am făcut tratamente pe mii de tălpi şi mi-am dat seama de această devitalizare, de această lipsă de împământare.

Baza oricărei practici spirituale este reconectarea cu natura, cu pămîntul, apa, aerul ei. În noi înşine stau resurse nebănuite, pe care le putem descoperi doar dacă lăsăm această energie a vieţii să ne conducă.