În ultima vreme am avut mai mult timp să mă gândesc la puterea lucrurilor simple, lăsate nouă gratis de Dumnezeu.
În aceste zile însorite, de primavară, mi-am amintit de puterea vindecatoare a soarelui şi de stravechea terapie cu razele blânde ale lui de la răsărit şi apus.
Această tehnică, a privitului soarelui, poartă şi un nume, sun gazing, este o adevarată terapie practicată de incasi, maiasi, egipteni, dar adusă mereu în actualitate de diverşi maeştri, terapeuţi, indrumatori, mesageri.
Şi adevarul este că nu trebuie să fii vreun maestru să o practici, este nevoie însă de perseverenţă şi dorinţă, poate şi de şansa de a prinde aceste momente.
Când ai posibilitatea să ieşi pe un câmp, sau oriunde permite locul, lasă-te în bataia razelor binefăcătoare. Ca orice tehnică, sau terapie, este bine să incepi cu puţin, apoi să creşti treptat timpul petrecut în faţa soarelui dimineaţa, cât mai devreme şi la apusul lui, sau măcar într-unul din aceste momente.
Roteşte ochii în jurul soarelui, apoi clipeşte cât mai des pentru a primi in adâncul privirii binefacerea luminii. La început este suficient un minut-două de practică, apoi poţi creşte treptat pana la 10-15 minute pe zi.
Printre beneficii se numară întărirea vederii (în timp poţi renunţa la ochelari de soare şi chiar la cei de vedere) creşterea substanţelor nutritive din corp, ajungandu-se la o senzaţie de hrănire, de saţietate, dezvoltarea activităţii glandei pineale, intitulate cel de-al treilea ochi.
Mi-a trecut prin minte îndemnul tuturor maeştrilor, învăţaţilor de a ne scula cât mai devreme, înainte de răsărit, apoi mi-am adus aminte de expresia „cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge”. Eu aş interpreta această expresie ca pe o calatorie în interiorul nostru, cu atât mai lungă cu cât reuşim să aducem în noi toate forţele binefăcătoare ale zorilor, ale soarelui.
