Iubirea de Divin in indepartarea fricilor

Primul centru energetic al omului (chakra Muladhara) poarta informatia noastra din trecut (evolutii anterioare, viata actuala, memoria inaintasilor)

La nivel energetic este un biocamp vital, care asigura protectia omului la nivel teluric, iar culoarea de baza a sa este rosul.

Pacatul de baza a acestei zone este FRICA, iar ea afecteaza majoritatea oamenilor si influenteaza direct modul in care ei se raporteaza la viata sociala, familie, relatia cu Sinele, cu Divinitatea.

Frica blocheaza activitatea energetica din zona suprarenale-rinichi, sacral-coccigian, iar somatizarea in campul fizic se manifesta prin dureri in zona sacral- coccigiana (zona inferioara a spatelui) lipsa de vitalitate, oboseala cronica. In medicina alopata, suferintele sunt traduse prin hernii de disc, lumbago, sciatica si tot ce tine de suferinta suprarenalelor (boala Adisson este cea mai severa) si a rinichilor. Frica excesiva duce la formarea de pietre la rinichi, nefrite, infectii urinare si alte afectiuni renale si hormonale.

Ca informatie pozitiva, frica poate salva omul intr-o anumita conjuctura a vietii, ajutandu-l sa scape de atacul unui animal, sau sa evite un accident. Insa, atunci cand se manifesta preponderent in viata sa, atunci cand ii influenteaza modul de a se raporta la viata de familie si sociala, la legatura cu Divinitatea, atunci ea este nociva.

Frica duce la ingustarea biocampului vital, care tinde sa se apropie din ce in ce mai mult de corp, atunci cand omul este temator, lipsit de incredere, de forta vitala. El poate fi victima  atacurilor unor animale (vezi atacuri de caini, ursi si alte animale) dar si a atacurilor energetice din partea oamenilor. Cei mai multi oameni vampirizati, sau care devin vampiri de energie, sunt din partea celor cu multe frici. Frica denatureaza nu numai biocampul vital, ci si modul in care este preluata energia din Univers. In frica, omul poate deveni calau sau victima, el ataca, sau se lasa atacat, devine asupritor sau asuprit. In acest context energetic, el nu primeste suficienta energie in primul sau centru, cunoscut si sub numele de Muladhara.

Atunci cand centrul sau vital nu este suficient activat, el oboseste din ce in ce mai usor, se tensioneaza si streseaza cu usurinta, simte ca nu apartine pamantului, ca nu are un scop, un tel. El poate simti senzatii de abandon, de lipsa de respect de sine, de putere interioara, de neiubire.

Atunci cand intelege ca cele mai multe frici nu-i apartin lui insusi, omul si-a facut  jumatate din treaba.

El intelege ca fricile inaintasilor si ale experientelor sale anterioare sunt transmise prin canale subtile legate de centrii sai inferiori. Atata vreme cat le amplifica si le considera ca fiind ale sale, ca-i apartin, fricile pot pune stapanire pe viata sa. Observarea constienta a fricilor si cresterea continua a vibratiilor energetice (alchimizarea energetica) duc la diminuarea controlului fricii, a ceea ce numim pacat, subjugare a Sinelui Superior Divin.

El va raspunde fricilor cu iubire, cu lumina, cu incredere. Frica nu are forta in fata increderii, credintei. In plan Divin, credinta, ascultarea Sinelui superior este singura in masura sa diminueze si sa inlature frica. „Domnul este Pastorul meu si nimic nu-mi va lipsi” este inceputul psalmului 22, dar el poate deveni, totodata, crezul principal in inlaturarea fricilor. Atunci cand are incredere deplina ca este sustinut, ocrotit, indrumat de pronia cereasca, omul castiga incredere, forta, speranta. Acestea sunt iubire divina, opuse fricii, indoielii, care se nasc din vibratie joasa.

Cand omul simte ca Domnul Il paste, ca el face parte din turma sfanta a Sa, atunci fricile se alchimizeaza in speranta, in lumina. Omul incepe sa aibe un scop, un contur al vietii sale. El vrea sa faca parte din gradina Domnului, iar acolo nimic nu-i va lipsi. Atunci cand simte ca nimic nu-i lipseste si ca pe toate le are la indemana sa, omul devine puternic ca Sine Divin.

El renunta usor, usor la atasamente care produc frici si suferinte. Frica de moarte, de boala, de suferinta, de pierdere a unui loc de munca, a unui partener, a valorilor sociale este inlocuita de increderea ca toate vin dupa Voia Domnului, la timpul si momentul potrivit. Omul devine constient ca trebuie sa se increada neconditionat in vocea sa interioara, in intuitie, in crezul sau interior.  

Atunci cand se simte ocrotit, indrumat, omul isi infige mai puternic radacinile in pamant, se impamanteaza si se echilibreaza energetic. Cea mai puternica impamantare este data de sentimentul ca deja suntem puternici, ca apartinem lumii Divine. Venim aici cu un scop, avem o misiune, o voce care trebuie ascultata. In acest moment incep sa se manifeste credinta, increderea, vointa. Omul incepe sa bea din apa Pocalului Sfant, din apa cunoasterii si sa manance din masa asezata celor credinciosi. Painea, graul, semintele, vinul sunt forme metaforice ale ideilor si gandurilor noastre de credinta si ascultare, care se materializeaza in energie a vindecarii, a luminii. In acest fel, fricile incep a se alchimiza intr-o forma de energie cu vibratie inalta, tamaduitoare. Ele se schimba asemenea apei in vin, asemenea intunericului in lumina, asemenea necredintei in cea mai desavarsita ascultare.