Despre pacate

Pacatele sunt cauzate de folosirea peste masura a unor energii, de multe ori peste ceea ce ne este necesar pentru a trai, vietui in conformitate cu Legile Creatorului.

Ele sunt determinate si de modul incorect de folosire a energiilor, prin control, subjugare, denaturare voita sau inconstienta (Vraji si toate formele de magie neagra, deochi, blestem etc)

Un exemplu de pacat cauzat de nevoia emotionala de control, dominare, subjugare este lacomia pantecului. Prin pantec se intelege materia inferioara a omului, locul unde salasluiesc entitatile cu vibratie joasa. Intrucat este un microcosmos, cu legi interioare care functioneaza conform celor exterioare, omul are si un iad intern. Acesta salasluieste la nivelul intestinelor si reprezinta piatra de incercare a omului. Acesta crede ca poate ajunge in iad din cauza unor vicii sau pacate intr-un viitor indepartat, intotdeauna intr-un plan exterior, insa el este deja acolo in momentul in care nu poate controla poftele si patimile sale.

Lacomia pantecului poate duce si la alte forme de manifestare ale pacatelor, sau le poate adanci pe cele deja existente: trufia, avaritia, invidia. vinovatia.

Pacatele omului sunt asemenea centrilor sai energetici si a organelor sale. Ele se influenteaza mai mult sau mai putin subtil, se ajuta, sau se pot destabiliza reciproc.

Omul nu se poate lupta cu fiecare pacat al sau. Asemenea fricilor, pacatele sunt legate, conectate de lumi inferioare fata de care omul nu poate lupta decat prin smerenie, supunere si vointa.

Omul modern poate trai in pacat fara remuscari sau regrete, intrucat societatea i le poate prezenta sub forma unor necesitati, sau ale unor acte benefice. Alimentatia peste masura, vanzarea de alcool, de tutun, a altor substante daunatoare constituie lucruri normale, la indemana, iar omul ignorant crede ca sunt doar niste vicii fara de care viata nu ar avea rost, sau nu ar trebui traita.

Atunci cand este stapanit de pacate, omul nu are energia, puterea si nici sprijinul entitatilor superioare, care nu pot incalca liberul arbitru al acestuia. El nu poate ajunge astfel la celelalte corpuri ale sale, ale sufletului, mentalului superior si cauzalului.

El traieste astfel in cea mai ingusta si mai intunecata camara a fiintei sale: corpul fizic. Devine sclavul centrilor sai energetici inferiori, ai fortei motrice, instinctelor, sexului si emotiilor. El poate fi gazda entitatilor cu vibratie joasa, care se hranesc laolalta cu el din materia inferioara. Omul fumeaza, bea, se drogheaza, mananca peste masura, face sex nu numai pentru „el”, ci si pentru parazitii si larvele ce se adapa continuu din structurile sale degradate. In acest stadiu, in care omul este sclavul acestor entitati si a cererilor lor, se poate spune ca omul este posedat, el nemaiavand vointa proprie si control asupra actelor sale, El devine un automatism, o masina dirijata de cererile fara sfarsit ale simturilor inferioare si mintii emotionale.